Ce sunt cariile dentare?

Conform Alianța pentru un Viitor Fără Carii (ACFF), caria dentară reprezintă termenul științific folosit pentru procesul prin care smalțul dinților pierde din substanțele minerale, ca urmare a acțiunii acizilor generați de bacteriile din cavitatea orală. Pe de altă parte, caria dentară este termenul folosit pentru a identifica existența unei cavități la nivelul dintelui. Termenul de ”carie” este utilizat pentru toate fazele distrugerii structurilor dure ale dintelui - de la o formă incipientă, invizibilă, la o cavitate în dinte, ca urmare a deteriorării structurii acestuia, din cauza demineralizării excesive.

 

Cariile dentare apar la toate grupele de vârstă și sunt influențate în mare măsură de tiparul dietei. Aflați cum se formează și cum pot fi prevenite.

 

Când mâncați dulciuri, acești carbohidrați formează baza hranei pentru bacteriile care constituie placa bacteriană. Bacteriile transformă zahărul din alimentație în acizi. Acești acizi atacă suprafața dintelui, penetrează mai adânc și îndepărtează sărurile minerale (calciul și fosfatul) din smalț. În timp, structura din profunzime se demineralizează, dar suprafața rămâne intactă. Dacă sub suprafață structura dintelui este alterată, smalțul se prăbușește și se creează o cavitate.

Forme ale cariei dentare

 

Cariile incipiente sunt o formă inițială a cariei dentare, adesea vizibile clinic, în care demineralizările sunt limitate la smalțul dintelui, iar suprafața este încă intactă. La copii și adolescenți, cariile incipiente apar de obicei în apropierea gingiei și pe suprafețele pe care se realizează masticația, iar la adulți în spațiile interdentare.

 

Cariile incipiente sunt reprezentate de obicei de o pată albă cretoasă, pe suprafețele netede ale dinților. Aceste forme incipiente de demineralizare pot fi de obicei remediate printr-o igienă orală îmbunătățită și corect realizată și prin aplicarea locală a fluorului, fără a se ajunge la apariția unei cavități în dinte.

 

Cariile extinse în dentină (structura dentară de sub smalț) apar atunci când smalțul dintelui a fost distrus și caria a ajuns la dentină. Întrucât dentina are o duritate mai redusă decât smalțul, cariile se răspândesc mai rapid la acest nivel, astfel încât, adesea, la suprafața dintelui poate fi observată o cavitate mică, în timp ce în profunzime există deja o pierdere semnificativă de substanță dentară.

 

Cariile radiculare pot apărea datorită retragerii gingiei și expunerii a unor părți ale rădăcinii dintelui. Deoarece rădăcina dintelui este formată din structuri mai puțin dure (dentină și cement) și nu este protejată de smalț, suprafețele expuse ale rădăcinii pot dezvolta carii mult mai rapid. De asemenea, o carie dentară existentă se poate extinde mult mai rapid la nivelul rădăcinii, dacă nu sunt luate măsuri adecvate de prevenție.

 

Cariile secundare se dezvoltă la marginea unor obturații. După ce o cavitate (o gaură în dinte provocată de carie) a fost tratată și obturată de medicul stomatolog, în timp, la marginile materialului de obturație și al coroanelor, caria se poate forma din nou dacă nu se menține o igienă orală bună. Cariile secundare apar deoarece la marginea restaurațiilor placa bacteriană se poate acumula mai rapid, iar bacteriile pătrunse în spațiul dintre dinte și materialul de obturație sunt mai dificil de îndepărtat prin periajul dinților. Apariția cariilor secundare trebuie tratată cu seriozitate.

 

După ce în dinte a apărut o cavitate, aceasta trebuie tratată cât mai rapid posibil. Dacă este lăsată netratată, poate avea consecințe grave. Caria dentară poate distruge în întregime dintele și afecta nervul situat în interiorul acestuia, ducând la formarea unui abces (o zonă de infecție la vârful rădăcinii). Dacă s-a format un abces dentar, acesta poate fi tratat doar în cabinetul stomatologic prin tratament de canal (endodontic), intervenție chirurgicală sau extracție dentară, în funcție de cât de gravă este afectarea.

Cum știu dacă am dinții cariați?

 

• Cariile incipiente pot fi detectate eficient și la timp numai de un medic stomatolog. Aceste demineralizări incipiente, adesea dificil de detectat cu ochiul liber, trebuie tratate corespunzător prin aplicații locale de fluor, sub supravegherea unui medic stomatolog. Pe termen lung, trebuie ca pacientul și medicul stomatolog să-și unească eforturile, pentru identificarea și corectarea comportamentului care a dus la apariția cariilor dentare (consumul de zahăr, igiena bucală necorespunzătoare), astfel încât riscul de apariție a cariei dentare să poată fi redus din nou.
• În copilărie și adolescență, cariile apar de obicei în fisurile și fosetele suprafețelor de masticație ale premolarilor și molarilor. Ulterior, caria dentară poate apare și la nivelul suprafețelor de contact dintre dinți și în apropierea marginii gingiei. În cazul tratamentului ortodontic, de exemplu cu aparate dentare fixe, demineralizările apar de obicei chiar în jurul punctelor de lipire ale aparatului. Indiferent de localizarea unei carii dentare, igiena orală realizată corespunzător la domiciliu, asociată unor vizite periodice la medicul stomatolog, igienizării profesionale a dinților și fluorizărilor profesionale reprezintă cele mai bune modalități de detectare precoce și tratare a demineralizărilor incipiente.
• Cariile avansate pot fi doar reparate. Adulții mai în vârstă, care au gura uscată, sunt mai expuși la apariția cariei dentare, ca urmare a reducerii producției naturale de salivă. Uscarea gurii poate apărea ca efect secundar al unor medicamente, după radioterapie sau chimioterapie, și poate fi temporară (zile sau luni) sau permanentă, în funcție de cauză.