Dintele sensibil la rece sau la cald: cauze, simptome și tratament

Sensibilitatea dentinei – unul dintre țesuturile din care sunt făcuți dinții noștri – este un răspuns normal, defensiv, al dintelui la diverși stimuli externi. Dinții noștri pot răspunde la stimuli termici (de obicei rece, uneori și cald), mecanici (de exemplu, atunci când atingem dintele în timpul examinării dentare sau cu periuța de dinți) sau la deshidratare, adică atunci când uscăm dintele cu un curent de aer sau cu un tampon de vată1. Dar de ce unii dintre noi pot mânca înghețată rece sau pot bea ceai fierbinte fără să aibă dureri de dinți, iar alții simt o hipersensibilitate puternică la diverși stimuli?

Ce este sensibilitatea dentară?

Sensibilitatea dentară este o durere scurtă și ascuțită ca răspuns la factori inofensivi care afectează dentina expusă, țesutul interior al dintelui². Este mai frecvent menționată ca hipersensibilitate dentinară.

În condiții normale, fiziologice, dentina – în mod normal învelită în partea coroanei dentare de smalț și în partea rădăcinii de cementul dentar – nu este sensibilă și nu reacționează la stimuli externi. Cu toate acestea, atunci când dentina este expusă (prin pierderea învelișurilor de mai sus), dintele începe să reacționeze cu durere la diverși stimuli și începe problema cu hipersensibilitatea dentinară¹.

Acest lucru se întâmplă în diverse situații, de exemplu, după o leziune sau un traumatism, când dintele este rupt și țesutul său intern numit dentină este expus sau în cazul uzurii patologice, excesive a dintelui de către pacienții cu bruxism sau atunci când periajul dinților se face cu o tehnică incorectă, folosind prea multă forță și folosind periuțe de dinți cu peri tari. Sensibilitatea dentară poate apărea și la pacienții cu retracție gingivală, când coletul sau rădăcina dintelui este expusă³.

Care sunt simptomele dinților sensibili?

Simptomele dinților sensibili variază semnificativ chiar și la un singur pacient, lucru cauzat de diferențele în structura anatomică a diferitelor grupuri de dinți¹. Un dinte poate fi sensibil doar la rece, în timp ce celălalt poate fi sensibil atât la cald, cât și la rece. O durere mai puternică se observă, de asemenea, la dinții mai deteriorați, de exemplu, din cauza utilizării pe termen lung a unei tehnici de periaj incorecte, a unei periuțe de dinți cu peri prea tari sau a unei paste de dinți prea abrazive.

Durerea asociată hipersensibilității este, de obicei, bine localizată, apare brusc și durează atât timp cât stimulul este prezent1 (de exemplu, băuturi și alimente reci sau calde, alimente acide, precum și unii stimuli mecanici – periajul dinților, examinarea stomatologică în cabinet sau procedurile profesionale de igienă în cabinetul stomatologic). Majoritatea dinților sunt sensibili la mai mult de un stimul și nu toți dinții cu dentină expusă răspund la același stimul¹.

Care sunt cauzele sensibilității dentare la rece sau la cald?

Expunerea dentinei apare atunci când smalțul este pierdut parțial sau complet. Uzura smalțului se observă la pacienții care suferă de bruxism, care strâng sau scrâșnesc dinții, printre altele. Tehnicile incorecte de periaj dentar contribuie, de asemenea, la abraziunea smalțului – țesutul exterior, protector al dinților. Atunci când dinții sunt afectați de agenți chimici (cum ar fi băuturile acide sau carbogazoase sau alimentele acide) și acestea se consumă în mod regulat, smalțul dentar se pierde treptat ca urmare a eroziunii acide.

Toate aceste procese determină o pierdere treptată a smalțului și expunerea dentinei, ceea ce duce la apariția simptomelor de sensibilitate dentară. Hipersensibilitatea poate apărea, de asemenea, după diverse proceduri dentare sau de igienizare profesională, precum și după albirea dinților vitali.

Cum se tratează sensibilitatea dentară la cald sau la rece?

Primul pas în eliminarea sensibilității dentare ar trebui să fie identificarea cauzei pentru pierderea smalțului și prevenirea pierderii ulterioare a țesutului dentar.

• Pentru a ajuta la tratamentul sensibilității dentare, pacientul trebuie:
• să folosească o periuță moale,
• să corecteze tehnica de periaj pentru a preveni abraziunea smalțului și retracția gingivală,
• să elimine alimentele acide pentru a preveni eroziunea,
• să evite să se spele pe dinți imediat după ce a consumat băuturi și alimente acide³.

Tratamentul la domiciliu al sensibilității dentare presupune, de asemenea, încorporarea în igiena zilnică a unei paste de dinți pentru sensibilitatea dentară care să aibă în compoziție aminofluorură sau alte ingrediente împotriva sensibilității. Aceasta formează un strat protector în jurul coletelor expuse ale dinților, reducând astfel sensibilitatea dentară. Cu toate acestea, atunci când se tratează sensibilitatea dentară, pacienții trebuie să se afle sub îngrijirea constantă a unui medic stomatolog și a unui asistent de profilaxie(igienist dentar).

Referințe:

• Zbigniew Jańczuk, Urszula Kaczmarek, Mariusz Lipski, Stomatologia zachowawcza z endodoncją. Zarys kliniczny, Wydawnictwo Lekarskie PZWL, 2018
• Iwona M. Tomaszewska, Nadwrażliwość zębów, mp.pl (https://www.mp.pl/pacjent/stomatologia/choroby-i-leczenie-zebow/107700,nadwrazliwosc-zebow)
• https://www.dentalhealth.org/sensitive-teeth